Sticla de Murano

Se considera ca sticla de Murano isi are originea in Roma secolului al IX-lea, avand influente asiatice si musulmane, luand in considerare faptul ca Venetia era un port comercial renumit.

Reputatia localitatii Murano pentru productia de sticla a luat nastere cand Republica Venetiana, temandu-se de incendii si calamitati aduse orasului construit predominant din lemn, a ordonat sticlarilor sa isi mute atelierele pe insula Murano (1291).
Cand un om de rand izbutea sa devina mester sticlar era innobilat si inscris in Cartea de aur a insulei. Curand au devenit cei mai respectati cetateni ai insulei, aveau dreptul sa-si casatoreasca odraslele cu copiii nobililor, bucurandu-se chiar de imunitate, insa peste toate, nu aveau voie sa paraseasca Venetia.

Procesul prin care se obtine sticla de Murano este unul destul de complex. Folosind nisip cuartos fin combinat cu diferite saruri aduse din cetatile feniciene Sidon (Liban), acesti mesteri au reusit sa obtina produse ce nu aveau rival in lume.
Sticla de Murano se facea dupa retete secrete, la care se adauga o maiestrie unica a prelucrarii sticlei obtinute.